Istoric

Scurt Istoric al Facultăţii de Farmacie

 

1853- Carol Davila pune bazele învăţământului medico-farmaceutic în România. Medic al oştirii din 1854, acesta începe reorganizarea Spitalului oştirii care funcţiona în fosta mânăstire Mihai Vodă din Bucureşti; el înfiinţează o farmacie militară.

1858- la 16 August, prin Ofisul nr. 1092 a fost aprobată înfiinţarea „Şcolii Naţionale de Medicină şi Farmacie”. Scopul acestei şcoli conform Regulamentului era de a forma ofiţeri de sănătate şi farmacişti pentru  serviciul sanitar al armatei, al spitalelor şi districtelor precum şi veterinari. Diplomele şi titlurile pe care le dădea şcoala erau acelea de ofiţeri de sănătate, de maeştri în farmacie şi de veterinari.

1860- Davila susţine ca şcoala din Bucureşti să rămână pentru ambele ţări române, menţionând că va transforma clasa de farmacie în şcoală independentă şi să înfiinţeze şi o şcoală veterinară.

1860- prima programă independentă pentru şcoala de farmacie este pentru semestrul I 1860-1861 şi cuprinde botanica, farmacognostica, zoologia, farmacologia, materia medicală, chimia, limba latină, limba franceză.

1862- şcoala naţională de medicină, farmacie şi veterinărie devine Şcoala naţională de medicină având cursuri distincte: medicină, farmacie şi medicină veterinară.

1869 -datorită eforturilor comune ale lui Nicolae Kretzulescu şi ale lui Carol Davila, odată cu înfiinţarea Facultăţii de medicină, învăţământul farmaceutic devine Şcoala superioară de farmacie.

1883- monitorul oficial nr. 150/11 oct. 1883, prevede că şcoala superioară de farmacie din Bucureşti conferă titlurile de farmacist clasa I şi asistent în farmacie clasa a II-a (licenţiat în farmacie).

1898- prin contribuţia lui Ştefan Minovici, învăţământul farmaceutic devine universitar. Absolvenţii obţin titlul academic de farmacist. Tot atunci se înfiinţează Doctoratul în Farmacie.

1901 -se inaugurează noul local din b-dul. Independenţei, local terminat abia în 1903, unde au funcţionat şi o parte din laboratoarele secţiei de farmacie.

1911- prin legea învăţământului superior se aduc noi precizări, astfel secţia de farmacie va elibera diplome de licenţă şi de doctor în farmacie.

1914- Consiliul Facultăţii de Medicină a cerut separarea învăţământului farmaceutic de cel medical. Din cauza războiului, apariţia Facultăţii de Farmacie s-a amânat până după Marea Unire.

1923- învăţământul farmaceutic se separă de facultatea de medicină (Monitorul oficial nr. 54 din 12 iunie 1923) şi se înfiinţează Facultatea de Farmacie cu patru catedre fundamentale: Farmacie chimică şi galenică (M. Georgescu), Chimie analitică (Şt. Minovici), Botanică farmaceutică (T. Solacolu), Analiza alimentelor şi băuturilor (I. Vintilescu) şi 9 conferinţe.

1924- planul de învăţământ farmaceutic prevede 3 ani de studii în facultate şi 2 ani de stagiu în farmacie. După un timp se modifică la 4 ani de studiu şi 1 an de practică în farmacie.

1934- numărul catedrelor creşte la şase (Chimie biologică, Chimie generală, Chimie analitică, Chimie farmaceutică şi galenică, Farmacologie – Farmacodinamie).

1941-1942- Învăţământul farmaceutic se întinde pe o perioadă de 6 ani de studiu şi este structurat astfel: un an practică în farmacie, anii I şi II de studiu în facultate, anul III de practică în farmacie, anii IV şi V de studiu în facultate.

1942- numărul catedrelor se ridica la 9, prin apariţia disciplinelor de Farmacie galenică, Toxicologie şi Industria medicamentului. Apar şi noi conferinţe: Chimie fizică, Matematică, Medicamente vegetale.

1944- după bombardamentele din 1944 aripa centrală a universităţii, unde erau instalate majoritatea laboratoarelor Facultăţii de Farmacie este distrusă, acestea urmând să funcţioneze în diferite alte spaţii.

1948-1949- Institutul Medico-farmaceutic din Bucureşti are în componenţa sa şi Facultatea de Farmacie cu 2 secţii distincte: „Secţia receptură” (3 ani studiu şi 1 an de practică) şi „Secţia de ştiinţe farmaceutice” (4 ani de studiu şi 1 an de practică).

1952- apare un nou plan de învăţământ, care reprezintă o sinteză a experienţei învăţământului farmaceutic universitar.

1976- facultatea se mută din Str. Dimitrie Gerota (fostă Sahia) nr.1 în actualul sediu din Str. Traian Vuia nr. 6. Numărul catedrelor se ridică la 18.

1986- pentru o scurtă perioada de timp, Facultatea de Farmacie îşi pierde identitatea, formând împreună cu Facultatea de Stomatologie un hibrid: Facultatea de Stomatologie şi Farmacie.

1989- Facultatea de Farmacie Bucureşti îşi recapătă identitatea, revenind la statutul de facultate independentă din cadrul U.M.F. Carol Davila.

1990- are loc o reformă de fond în învăţământul farmaceutic, prin eliminarea disciplinelor cu caracter politic, practica agricolă şi militară.

1993- Facultatea de Farmacie Bucureşti este prima organizatoare a rezidenţiatului prin care se pregătesc anual un număr semnificativ de absolvenţi ai facultăţilor de farmacie, în specialităţile: Farmacie generală, Farmacie clinică, Laborator farmaceutic, Industrie farmaceutică şi cosmetică.

În prezent– alături de continuarea pregătirii prin Doctorat şi Cursuri postuniversitare s-a urmărit şi îmbunătăţirea planurilor de învăţământ prin introducerea unor discipline noi, ca: Informatica, Propedeutica Farmaceutica, Biofarmacie, Farmacie Clinică, Patologie şi Urgenţe medicale, Matematica şi Biostatistica, Chimie Analitică şi Metode fizico-chimice de analiză, Farmacognozie, Fitochimie, Fitoterapie, Management şi Marketing farmaceutic, Industria medicamentelor şi Biotehnologii farmaceutice.

Conducerea Facultăţii de Farmacie din Bucureştia fost asigurată de-a lungul timpului de următorii decani:

1923 – 1925 – Prof. Minovici Ştefan

1925 – 1927 – Prof. Georgescu Mihail

1927 – 1931 – Prof. Deleanu T. Nicolae

1931 – 1936 – Prof. Vintilescu Ion

1936 – 1938 – Prof. Solacolu Theodor

1938 – 1941 – Prof. Pamfil P. Gheorghe

1941 – 1944 – Prof. Vintilescu Ion

1944 – 1946 – Prof. Bordeianu Constantin

1946 – 1956 – Prof. Popescu Gh. Ioan

1956 – 1961 – Prof. Ioanid Nicolae

1961 – 1968 – Prof. Ciogolea Gheorghe

1968 – Prof. Ştefănescu Dumitru (1 mai – 10 octombrie )

1968 – 1972 – Prof. Grigore Constantinescu

1972 -1981 şi 1990 (15 feb.- 30 sept.) Prof. Dobrescu Dumitru

1981 – 1990 – Prof. Matilda Rosetti-Colţoiu

1990 – 1996 – Prof. Moisescu Ştefan-Aurel

1996 – 2004 – Prof. Lupuleasa Dumitru

2004 – 2008 – Prof. Mircioiu Conatantin

2008 – prezent – Prof. Lupuleasa Dumitru